Adevarul despre Zeolit

ZEOLITUL – DESCRIERE

By Eri Luxton; Updated March 13, 2018

What Is the Chemical Formula for Zeolite?

Care este Formula Chimică pentru Zeolit?

Mineralul cunoscut ca „zeolit” are în componența sa numeroase elemente chimice diferite. În general, zeoliții sunt minerale alumino-silicate care pot menține apa adsorbită în structura lor cristalină și au formula M2/nO•Al2O3xSiO2yH2O.

Formula pentru zeolit se referă la aceste rapoarte:

– M (metal) poate fi oricare dintre un număr de metale, inclusiv sodiu, litiu, potasiu, calciu și magneziu. Variabila „n” reprezintă valența cationului metalic și „y” pentru numărul de molecule de apă din structura zeolitului.

Potrivit Fundației de Cercetare de la Universitatea de Stat din New York (SUNY), un zeolit va avea cel puțin un atom de siliciu pentru fiecare atom de aluminiu, așa cum descrie Newsletter din Abbey.

Pulbere de zeolit

Caracteristici.

Căldura determină zeoliții să renunțe la moleculele lor de apă și să preia alte molecule din mediul lor prin procesul de adsorbție, a nu se confunda cu absorbția.

În structurile moleculelor diferitelor tipuri de zeolit analizate au fost evidențiate diametre particulare caracteristice, conform Universității din California, San Diego (UCSD)

Zeoliții sunt subclase de tecto-silicați, cea mai răspândită clasă de minerale care cuprrinde 75% din scoarța pământului.

Zeoliții sunt alumino-silicați microporoși, deși un număr de alți silicați microporoși pot fi incluși de asemenea (boro-silicați, germano-silicați) având în vedere similaritatea structurală a acestora și aplicațiile în domeniul științei materialelor.

Există aproximativ 200 de faze de zeolit cunoscute, iar sinteza zeoliților noi este o continuă provocare. Totuși, raportul Al:Si, precum și posibilitatea dopajului plurivalent, mărește dramatic numărul de materiale unice.

Primul zeolit a fost realizat de Axel Cronstedt în 1756, când a observat că aburul evoluează din stilbita minerală după încălzire.

Descriere.

Din punct de vedere chimic, formula moleculară de bază pentru zeoliți este SiO2, totuși substituția de aluminiu este omniprezentă rezultând o formulă, MxAlxSi(1-x)O2•nH2O.

Ambele situri de aluminiu și siliciu sunt considerate tetraedrice la o aproximare de ordinul întâi, iar pozițiile metalice de echilibrare a încărcării sunt în mod tipic Na+, Ca2+, Mg2+, Ti4+ și, sau pur și simplu, H+.

În general, inelele siliconate cu șase ringuri (6r) și cele mai mici sunt considerate inaccesibile tuturor, cu excepția celor mai mici gaze. Inele cu 8 ringuri (8r) și de peste 8r, sunt necesare pentru cataliza reacțiilor blocurilor organice cum ar fi benzenul.

Sunt enumerate tipurile structurale relevan în domeniul tehnic-industrial. Un raport formal și cuprinzător al structurilor de zeolit poate fi găsit în Baza de Date a Structurilor Zeolit și Atlasul-cadru al tipurilor de Zeolit.

Linde Tip A

Linde Tip A

Zeoliții esențiali și industriali relevanți sunt:

Sodalit, Lindanit Tip A (primul zeolit sintetic), Faujasit – FAU, ZSM-5, Chabazit, Mordenit, Stilbit (primul zeolit descoperit), Tschernichit.

Faujasit – FAU

Ca regulă generală, stabilitatea termodinamică a zeoliților poate fi exprimată în termeni de stabilitate relativă la cuarț.

Cuarțul are o densitate cadru de 30,7 T-situri la 1000 Å3. De asemenea, porozitatea este cel mai bine descrisă de volumul porilor celui mai mare oaspete care poate fi găzduit de structura poroasă. Valorile calculate pentru o varietate de cadre de zeolit sunt date.

ZEOLIȚII – RISCURI DOVEDITE ȘTIINȚIFIC

Zeoliții sunt minerale care conțin în principal compuși de aluminu și siliciu. Cei mai cunoscuți compuși de zeolit, denumiți după compoziție sunt clinoptilolitul, erionitul, phillipsitul, mordenitul și stilbita.

Paradoxal, Zeolitul este comercializat și sub formă de suplimente nutritive, iar producătorii susțin, implauzibil și bizar, fără prezentarea unui minim de cercetări științifice farmacologice preclinice (nonclinice)  pe animale standard de laborator, că zeolitul poate fi utilizat pentru a ”trata naturist”, sau pentru a ”preveni” o gamă largă de afecțiuni.

În absența unor studii clinice și fără dovezi atestate științific, sau cu rezultate probate clinic, se afirmă totuși că zeolitul este eficient doar pentru un număr redus de afecțiuni.

Inhalarea zeolitului favorizează apariția cancerului la plămâni și a fibrozei pulmonare, zeolitul fiind încadrat în categoria 1 de substanțe cancerigene, categorie ce conține compușii pentru care există dovezi suficiente și în ceea ce privește creșterea riscului de cancer pulmonar.

Această constatare a fost făcută în urma unui studiu științific laborios, care s-a derulat pe o perioadă de 23 de ani, în trei sate din Turcia în care au fost urmărite 891 de persoane. În două sate există o concentrație crescută de erionit (un tip de zeolit natural fibros) în aer, iar în al treilea o concentrație foarte mică acesta fiind utilizat ca nivel de referință.

Pe parcursul studiului, în cei 23 de ani, au decedat 372 de persoane din care 119 de cancer pulmonar. În cele două sate cu concentrație mare de erionit (zeolit), 117 persoane au decedat din cauza cancerului pulmonar, față de doar două în satul de referință. Astfel, în primele două sate incidența cancerului pulmonar a fost de 200, respectiv 700 la 100.000 persoane pe an, iar în satul de referință de doar 10 cazuri la 100.000 de persoane.

De asemenea, zeolitul acționează contradictoriu atât ca inhibitor cât și ca stimulator al sistemului imunitar, reduce eficiența unor medicamente precum aspirină, antibiotice, medicamente ce conțin fier, iar în cantitate mare provoacă dezechilibre severe în sistemul gastrointestinal prin enteropatii spontane, necontrolate un timp îndelungat.

Nu consumați zeolit dacă urmați un tratament medicamentos (poate diminua eficiența medicamentelor) și dacă ați fost supuși unui transplant de organe (poate produce respingerea organului respectiv). Un alt motiv de îngrijorare în ceea ce privește utilizarea suplimentelor alimentare ce conțin zeoliți este faptul că aceștia conțin aluminiu, mineral ce contribuie la dezvoltarea bolii Alzheimer.

În plus, în Europa a fost găsit un supliment alimentar cu zeoliți ce conținea o cantitate foarte mare de metale grele, ceea ce conducea la intoxicarea persoanelor care îl consumau și nu la detoxifiere. Nu consumați suplimente alimentare ce conțin zeoliți și evitați suplimentele sub formă de pulbere fină.